18/05/2025
Astăzi e o zi tristă pentru mine…
Se împlinește un an de când prietenul meu de-o viață, Adi, a plecat dintre noi. Un an în care am simțit golul lăsat de absența lui în fiecare clipă, în fiecare amintire, în fiecare tăcere.
Nu-mi trece durerea. Și nici nu cred că o să treacă vreodată. A fost mai mult decât un prieten — a fost fratele pe care l-am ales, omul care mi-a fost alături la bine și mai ales la greu.
Cel mai mare regret al meu e că nu am putut fi la înmormântarea lui. Simt că i-am rămas dator cu o ultimă îmbrățișare, cu un ultim „mulțumesc” și cu „rămas bun”-ul pe care sufletul meu nu a apucat să i-l spună.
Dar poate, într-un fel, știe…
Știe cât de mult a însemnat pentru mine.
Și cât de tare doare lipsa lui.
Odihnește-te în pace, Adi. Îți duc dorul în fiecare zi.