11/02/2015
ANALIZA PERSONALITĂȚII UNUI INTELECTUAL
Ce este un intelectual? E un om care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect, care, prin preocupări sau profesie, folosește în mod creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală.În viziunea mea,un intelectual e acela care știe să tacă la timpul potrivit,care știe să spună o vorba cu tâlc atunci când este cazul,e acela care ar îndeplini cu success rolul unui interlocutor interesant,oferind informații concrete și exacte la subiectul discutat.Un intelectual știe să aprecieze ceva sau pe cineva la justa sa valoare; acesta știe să reacţioneze adecvat în orice împrejurări, chiar și în cele mai provocatoare, dînd dovadă de o inteligență emoțională și prezentînd argument și justificări plauzibile.La fel, un intelectual adevărat va găsi mereu în tezaurul său lexicologic cuvinte și expresii potrivite pentru orice contingent de auditoriu, asigurînd transmiterea clară a mesajului.În acest context, la întrebarea formulată anterior, un intellectual realizat de acum afirmă: „În ce mă priveşte, delimitez înţelesul acestui cuvânt în felul următor: este un savant sau un artist ce nu se mulţumeşte să facă ştiinţă ori să creeze opere de artă, să contribuie aşadar la propăşirea adevărului sau la înflorirea frumosului, ci se simte pe deasupra răspunzător de binele public, de valorile societăţii în care trăieşte, şila care participă, deci, la dezbaterea privitoare la aceste valori. Intelectualul înţeles în felul acesta se situează la egală distanţă de artistul sau de savantul care nu se preocupă de dimensiunea politică şi etică a operei sa; şi de predicatorul ori de politicianul de profesie, care nu creează vreo operă”. (TzvtanTodorov, Omul dezrădăcinat, Iaşi, Institutul European, 1999, trad. Ion Pop, p.125)
Un exemplu din viața publică în care intelectualitatea a jucat un rol primordial a fost momentul în care Școala Ardeleană, care cuprindea străluciții intelectuali Petru Maior, Ignatie Darabanț, Gheorghe Șincai, Iosif Mehesi, Ioan Molnar Piuru, episcopii Ioan Bob, Gherasim Adamovici și Inocențiu Micu a înaintat Petiția Valahilor din Transilvania-Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae curților marilor puteri europene ca Austria(Maria Theresa) sau Belgia(Leopold al doilea).Aceasta s-a întâmplat datorită faptului că românii erau percepuți la ei acasă ca niște tolerați,neavînd privilegiile pe care le-ar fi meritat.Treptat, ideologia națională de redobândire a drepturilor străbune ale descendenților din daci și romani,se înălța,până când un grup de oameni,cărora le-a fost scris să facă un act de o trudă eroică pentru țara lor,au inițiat această petiție,cu scop de proclamare a egalității românilor cu alte minorități, în țara lor.
Prin acest exemplu vreau să demonstrez cât de importantă este existența unui intelectual susținut de oameni corecți și uniți sub același ideal intr-o situație de criză, când aceștia au datoria și menirea să ia situația în mâini și să o încununeze cu finalul dorit.
