07/08/2026
⚠️
Transcriere cu Chat GPT a unor imagini (printscreen pag 75 - 77) din cartea "𝐍𝐮𝐭𝐫𝐢𝐭𝐢𝐚 𝐬𝐢 𝐚𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭𝐢𝐚 𝐚𝐥𝐛𝐢𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫" a lui Petre Moraru, 2006, capitolul 4.2.1.1. HRĂNIRILE DE STIMULARE
A FAMILIILOR DE ALBINE TOAMNA
4.2.1.1. HRĂNIRILE DE STIMULARE
A FAMILIILOR DE ALBINE TOAMNA
Trebuie menționat faptul că apicultorul profesionist consideră anul apicol de la începutul lunii august anul în curs până la sfârșitul lunii iulie anul viitor. Această precizare trebuie făcută, deoarece de modul în care sunt pregătite familiile de la sfârșitul verii și toamna va depinde supraviețuirea stupinei și obținerea producțiilor apicole din anul următor.
O dată cu întoarcerea stupinei din pastoral pe vatra stabilă, apicultorul, înaintea declanșării hrănirilor de stimulare și apoi de completare (dacă se impune), trebuie să execute, obligatoriu, câteva lucrări tehnologice specifice acestui sezon, și anume:
* Verificarea puterii biologice a tuturor familiilor de albine, exprimată prin numărul de intervale de albină acoperitoare și numărul de rame cu puiet de diverse vârste, apreciate în ansamblu ca suprafață ocupată pe faguri;
* Controlul și aprecierea biologică a reginei (mătcii), având în vedere aspectul și firea, modul de depunere a pontei, acestea dând informații sigure cu privire la vârsta și starea ei fiziologică.
* Verificarea și aprecierea rezervelor de hrană glucidică și proteică existente în cuib din punct de vedere cantitativ și, mai ales, calitativ;
* Verificarea stării fizice a stupului în care familia de albine trăiește și își desfășoară activitatea.
În urma acestor verificări și a rezultatelor obținute, apicultorul va proceda în consecință, astfel încât, la intrarea în iarnă, familia de albine să supraviețuiască în bune condiții până în primăvara anului viitor.
Odată cu terminarea culesurilor mari și încetinirea ritmului de ouat al reginei (mătcii), cuibul familiei de albine începe să se reducă datorită dispariției treptate a puietului. În acest moment, apicultorul trebuie să declanșeze hrănirile de stimulare dacă sunt rezerve suficiente de hrană în stup, pentru a induce senzația de cules din natură. În astfel de condiții, regina (matca) va continua ouatul, prin hrănirea ei din abundență cu lăptișor de matcă de către albinele doici.
Dacă rezervele de hrană sunt apreciate ca fiind insuficiente, apicultorul intervine prin completarea acestora cu miere de bună calitate sau sirop în concentrații mai mari de zaharuri.
Hrănirile de stimulare trebuie începute tot timpul în prima decadă a lunii august, pe o perioadă de 10–15 zile, astfel ca până la 10–15 septembrie să eclozioneze tot puietul care va forma în bună parte albina de iernare. Lipsa puietului din această perioadă va avea un efect deosebit de negativ asupra familiei de albine la intrarea acesteia la iernat, precum și în timpul iernării.
Deoarece foarte multă albină este deja epuizată în perioada anterioară de cules sau, și mai mult, prin prelucrarea siropului în miere (atunci când apicultorul exagerează în administrarea unor cantități prea mari și concentrate de sirop pe o perioadă mai lungă de timp), timpul de viață rămas va fi foarte mic, ducând la o depopulare masivă a familiei de albine respective.
La sfârșitul perioadei de stimulare sau completare, ultima lucrare importantă în ceea ce privește asigurarea hranei pe timp de iarnă este organizarea cuibului pe rame suficiente de bine încărcate cu miere și căpăcită și păstură.
Astfel, în centrul cuibului se vor așeza ramele cu coroane de miere acoperite cel puțin jumătate din suprafață iar, apoi, în funcție de albina acoperitoare, se vor așeza rame din ce în ce mai pline, făcându-se o aranjare a rezervelor de hrană de tip bilateral.
Strângerea cuibului foarte riguros în sensul obținerii unor intervale pline cu albine pe toată suprafața fagurilor va fi una din pregătirile foarte importante de reducere a consumului de hrană și de o bună menținere a căldurii ghemului de iernare în formă sferică.
Trebuie, de asemenea, menționat faptul că rezervele de hrană rezultate din hrănirile de completare artificială (zahăr) 𝐧𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚 𝐝𝐞𝐩𝐚𝐬𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚 𝟏/𝟑 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐨𝐫𝐚, mierea rezultată din aceste hrăniri fiind deficitară din punct de vedere al macro- și microelementelor, al vitaminelor, datorită lipsei grăuncioarelor de polen, dar și a unei cantități mai mari de zahăr invertit (zaharoza) ce poate crea mari probleme albinelor după primul zbor masiv de curățire din timpul iernii.
Din cele prezentate anterior rezultă că toate hrănirile artificiale pe timp de toamnă, fie de salvare, de stimulare sau de completare, trebuie să urmărească un singur scop și anume acela de menținere a ritmului de dezvoltare biologică a familiilor de albine până la reapariția surselor naturale de hrană, concomitent cu asigurarea rezervelor de hrană pe timp de iarnă pentru a nu periclita supraviețuirea familiei de albine.
