21/02/2024
Volumul meu ”100 de basme și povești. Odaia Fericirii, nu mai poate fi achiziționat de nicăieri. Am tipărit 500 de exemplare, toate numerotate și semnate de mine. Cine a intrat în posesia unuia dintre cele 500 de exemplare va aprecia mai târziu valoarea achizitiei. Nu știu dacă voi mai găsi resursele financiare pentru a reedita volumul. Chiar și așa, cele mare vor urma nu vor mai fi numerotate. Din respect pentru primii.
Volumul (752 de pagini, format 17x24, ediție de lux) conține basme publicate în volumele ”Basme”, ”Basme pentru familia mea”, ”Povești din Țara copiilor fericiți” și ”Roboțeii. Povești moderne”. Sunt și 30 de basme și povești inedite, scrise în ultimii doi ani.
”100 de basme și povești. Odaia Fericirii”este o carte pentru bibliofili, pentru cei care iubesc, cu adevărat, poveștile, pentru biblioteci, pentru profesorii de limba română, pentru iubitorii de povești de orice vârstă, pentru învățători, dar și pentru elevii care nu se sperie de lectură.
Volumul ”100 de basme și povești” se bucură grafica realizată de artistul Hugo Mărăcineanu.
Coperta este una de lux, utilizând tehnici tipografice costisitoare, și de mare efect: utilizarea bronzului auriu și a lacului selectiv. Culoarea predominantă este albastrul regal, care face casă bună cu bronzul folosit pentru titlul cărții, pentru cotorul de circa 5 cm și pentru textul criticului Alex Ștefănescu, de pe coperta IV.
Desenul de pe coperta I îi aparține lui Hugo Mărăcineanu și a fost făcut pentru basmul ”Odaia fericirii”. Este și motivul pentru care am optat pentru ca acest titlu să se alăture celui inițial: ”100 de basme și povești”.
Concepția grafică a copertei aparține editurii noastre și vă va ajuta să intrați deja în lumea poveștilor.
Pe cotorul cărții apare mențiunea: ”EDIȚIE NUMEROTATĂ”.
Toate exemplarele primului tiraj (500 exemplare) sunt numerotate, au dedicația autorului și se menționează, scris de mână, numele destinatarului.
Din prefața criticului Alex Ștefănescu
”Fiecare basm scris de Petre Crăciun pare spus, nu scris. În timp ce citim, „auzim” vocea autorului, datorită excepționalei oralități a textului (întâmplător, Petre Crăciun are și în realitate o voce melodioasă, dar chiar și cine nu-l cunoaște și-o poate imagina în timpul lecturii).
Apoi, acest autor, mai talentat decât toți cei care scriu în vremea noastră cărți pentru copii, se remarcă printr-o adevărată virtuozitate în folosirea limbii române. Găsește de fiecare dată cuvântul de care are nevoie, firesc, fără efort, așa cm respiră. Chiar și cuvintele rare la care recurge devin imediat inteligibile pentru toată lumea, întrucât se înșiră armonios, urmând parcă îndemnul „înșir’te mărgărite” transmis nouă de maeștrii de altădată ai poveștilor, de la Petre Ispirescu la Victor Eftimiu.
Petre Crăciun nu-i maimuțărește − cm e moda azi – pe copii, nu face exces de diminutive, nu simulează o gândire simplistă (care, în mod paradoxal, nu place copiilor). Pentru el, copiii sunt parteneri egali, sunt prietenii lui, cărora li se adresează cu încredere, știind că ei înțeleg mai mult decât cred maturii. Bine spunea cine spunea că literatura pentru copii nu se deosebește de literatura propriu-zisă decât prin faptul că este mai bună.
O calitate care nu poate lipsi unui autor de povești este imaginația. Petre Crăciun are o imaginație inepuizabilă, el intră în concurență cu Șeherezada care îi spune califului Șahriar povești timp de o mie și una de nopți (nu m-aș mira să aflu că, de fapt, Petre Crăciun era consilierul ei secret!).
Personajele și întâmplările pe care le născocește autorul par desprinse din basmele dintotdeauna, le recunoaștem imediat, deși sunt cu totul noi. Autorul nu vrea o ruptură cu trecutul, nu inventează fantasmagorii sofisticate pentru a brusca sensibilitatea copiilor, ci cultivă un sentiment de continuitate. Un necesar, binefăcător, pe cale de dispariție azi sentiment de continuitate.
Petre Crăciun ne propune personaje la care nici nu ne-am fi gândit (copilul care aduce învățătura, spiridușul care schimbă poveștile, zmeul pierde-vară, regele jucăriilor vesele ș.a.m.d.), peripeții uimitoare (călătorie în spicul de grâu, drumul curcubeului, excursia unui băiețel și a unui motan în țara baloanelor colorate, victoria repurtată de o fetiță împotriva unui zmeu etc.) sau chiar țări întregi, inexistente pe hartă, cu locuitorii, tradițiile și peisajele lor (țara unde oamenii nu visau niciodată, țara copiilor fericiți, țara fără culori, țara gândurilor bune și multe altele). Poveștile sale nu seamănă una cu alta, citindu-le ai impresia că privești prin prin geamul unui caleidoscop, care, la fiecare nouă rotire, îți arată o nouă combinație feerică de întâmplări.”
Editura ZORIO
