22/10/2025
Tot ce ingaduie Dumnezeu se infaptuieste
SUS INIMA
Au fost, anul acesta, câteva momente în care eu și fratele meu de suflet, părintele Alexandru Lungu, am vrut să ne oprim. Ne-am gândit că sutele de ore pe care le dedicăm unor străini, fie ei și oameni buni aflați în situații disperate, ne răpesc timpul nostru prețios alături de soțiile și copiii noștri. Timp pe care toți banii din lume nu ni-l pot aduce înapoi. Am trăit și dezamăgiri, decepții, ne-am intersectat cu oameni care, deși ne vedeau frământările, au aruncat cu pietre. Nu neg că, printre atâtea interacțiuni umane, nici noi nu am rămas fără de greșeală. Cu siguranță, involuntar, am greșit și noi ca toți oamenii. Dar în tot ce am înfăptuit zi de zi, am pus la bătaie toată inima noastră. Aia care, uneori, simțim că într-o zi, nu foarte îndepărtată, va exploda de la atâta adrenalină și emoție pură.
Pentru mine a venit și această nominalizare într-un concurs televizat, unde mi s-a propus să particip din postura de candidat la un titlu de care, personal, nu mă simt vrednic. Să fii “Omul anului” înseamnă să ai o conduită exemplară, nu doar atunci când ești în văzul tuturor, pe marile scene și podiumuri, fie ele virtuale, ale societății. Pentru mine, orice om care își face datoria cu maximă responsabilitate, acolo unde este pus, poate schimba lumea din jurul său.
Cazul acesta ne-a pus în fața unei provocări imense. Să adunăm 300.000 de euro în mai puțin de 48 de ore (38, ca să fiu mai exact) nu este un lucru despre care ți-ai permite să vorbești, uneori, nici măcar sub formă de glumă. Cu atât mai mult să îndrăznești să crezi și să-i faci și pe alții să viseze cu ochii deschiși în „nebunia” ta. Dar, avându-l alături pe fratele meu de suflet, părintele Alexandru, pe cei peste 590 de voluntari ai asociației „Aripi pe pământ”, pe zecile de persoane din spațiul public ce s-au alăturat cauzei noastre, nebunia de la început a prins contur odată cu fiecare oră care trecea. Dacă ieri încheiam ziua cu 110.000 de euro, astăzi a fost un maraton greu de imaginat. În doar 16 ore s-a adăugat și diferența de 190.000 de euro. 15 miliarde de lei vechi în 38 de ore. Mai mult decât atât, suma totală nu s-a oprit în loc. În timp ce scriu rândurile astea, sunt peste 320.000 euro în conturile părinților lui Ellis.
Pare un scenariu de film, dar noi l-am tot trăit anul acesta. Și, ca să fie ziua completă, tot astăzi Eduard, băiețelul din Petrila, pentru care, împreună cu voi, am adunat într-un timp record peste 100.000 de euro, a reușit să iasă cu bine din operația care i-a salvat viața. În toate acestea eu văd mâna lui Dumnezeu, care lucrează prin noi, un preot și un polițist. Doi oameni simpli, cu rate, cu haine normale, fiind doar niște instrumente în mâna Creatorului.
Vă mulțumesc fiecăruia dintre voi, pentru că ați crezut nu doar azi, ci pe tot parcursul anului 2025. Că ne-ați suportat zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, în toate strigătele noastre pentru salvarea atâtor suflete. Nu știu cm arată Raiul, dar mi-l imaginez plin de oamenii care nu-și pot așeza noaptea capul pe pernă liniștiți până nu dau o mână de ajutor fratelui căzut la marginea drumului. Vă iubim pentru că ne purtați spre imposibil. Iar de acolo, mereu, preia Dumnezeu cârma.
𝐒𝐮𝐬 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚, 𝐄𝐥𝐥𝐢𝐬! 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐭̦𝐢-𝐚 𝐬𝐚𝐥𝐯𝐚𝐭 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚! ❤️
