24/05/2026
E primul an când am luat o pauză de la participările la cele mai mari târguri dollhouse din lume. 🇺🇸🇬🇧🇩🇪🇳🇱
Nu pentru că nu ar merita pentru cineva care se gândește la o sursă de venit suplimentară pornită dintr-un hobby. 🥰🥰🥰
Am întâlnit oameni care mi-au rămas la suflet și de-abia aștept să merg din nou, ca să colecționez de la ei o parte din sufletul lor pus în mici bucățele de lumi. ❤️
Pentru mine, miniaturile nu sunt MARFĂ.
Sunt visul meu cel mai mare și mai repetat din copilărie. Visam recurent că găsesc un sac cu miniaturi.
(Pe vremea aceea, miniaturile în România erau mașinuțele de fier… nu găseai nimic dollhouse 🙈)
La toate participările am simțit mereu un oftat că nu pot admira standurile. Nu aveam timp. Eram de cealaltă parte a baricadei.
Cum să vând eu miniaturi??? 😵💫🙈🙈🙈 Ce caut eu în ipostaza asta?
Eu le colecționez. Și nu cred că mă poate depăși cineva, unitatea de măsură fiind „nebunia” de a le avea, admira și studia. 😅❤️
Darul cel mare pentru care ar trebui să mulțumesc mai mult este că aproape tot ce îmi doresc pot să fac singură. ❤️❤️❤️🙏🙏🙏
Asta mi-a dat, de fapt, posibilitatea să particip. Și a fost o onoare să fiu alături de cei mai mari miniaturiști din lume.
Acum mă concentrez pe propria mea colecție. La asta lucrez: să fac tot ce îmi trece prin gând și prin inimă. ✨
Prefer să „vând” pasiunea pentru miniaturi — undița, nu peștele.
Să organizez ateliere, să contribui la colecțiile voastre și, în definitiv, să dăruiesc din ceea ce fac eu cel mai bine.
Iar dacă cineva îmi cere să-i fac ceva miniatural, simt că, oricât mi-ar plăti, tot un dar rămâne… pentru că mă oprește din drumul meu. ❤️
De aici înainte îmi este greu să decid cm voi participa în continuare: ca expozant/vânzător sau ca vizitator/cumpărător?
E greu… pentru că îmi place și să dăruiesc.
Cine are ceva făcut de mine are, cu siguranță, cel mai mare dar pe care i l-aș fi putut oferi.
E făcut cu „sacrificiu”. ❤️🙈😵💫
P.S. Succes tuturor celor care sunteți acum la Rheda ! 🤗❤️🤗❤️🤗❤️
