20/05/2026
NOUTATE EDITORIALĂ
La Editura Serafica a văzut lumina tiparului volumul „De la criza internă a Bisericii la răspândirea externă a Evangheliei (Fap 6,1–9,31)”, autor pr. Mihai Afrențoae, OFMConv. Această apariție editorială este, practic, o continuare a meditațiilor propuse de pr. Afrențoae în precedenta sa carte – Credința practică a Bisericii primare (Fap 1–5) – apărută în 2025, și care completează studiul unei cărți biblice, poate, mai puțin cunoscute: Faptele Apostolilor.
Prima meditație care deschide volumul se oprește la versetele 6,1-7 din Faptele Apostolilor, în care este descrisă alegerea celor șapte diaconi din rândul discipolilor, ca urmare a unei crize în Biserica primară, cauzată de creșterea numerică a comunității creștine. Deși termenul criză are, de cele mai multe ori, o conotație negativă, aici criza e privită, în primul rând, ca o invitație la autoevaluare și discernământ, iar în al doilea rând reprezintă momentul în care Evanghelia începe să se răspândească în întreaga lume. În acest context, pr. Mihai Afrențoae face două distincții importante. Dacă în Evanghelii termenul de discipol este atribuit celor care îl urmau îndeaproape pe Isus, în Fapte are loc o incluziune firească în termen a celor care aderă la credința în Evanghelie, ca urmare a creșterii numerice a Bisericii. Apoi, armonia de la începuturi a Bisericii primare e pusă la încercare prin două grupuri oarecum antagonice: evrei și eleniști. Cei din urmă sunt identificați ca evrei din diaspora, vorbitori doar de limbă greacă și care au aderat la credința în Evanghelie și care se simt discriminați de evreii vorbitori de limbă aramaică. Acest lucru necesită intervenția și discernământul apostolilor, care generează alegerea celor șapte diaconi,
Următoarele șase capitole, care aprofundează pasajele 6,8–7,60 din Fapte, au în prim plan figura diaconului Ștefan. Interpretând textul biblic în duhul său și nu în litera sa, pr. Afrențoae realizează, mai întâi, un portret spiritual amănunțit al primului martir pe care l-a dat Biserica primară. Apoi, propunând o lectură midrașică a textului biblic (lectură care readuce fluiditatea generatoare de sens a cuvântului eliberat de rigurozitatea interpretării literare), autorul împarte discursul lui Ștefan în patru midrașuri: despre Abraham, despre Iosif, despre Moise, despre cortul mărturiei și regalitate. După cm însuși pr. Afrențoae subliniază, scopul acestui stil de lectură propus este acela de a surprinde esența sintetizată de sfântul Paul: „litera ucide, pe când Duhul dă viață”. Portretul lui Ștefan este întregit de aprofundarea martirului său.
Capitolele VIII și IX (Fap 8,1-25 și 8,26-40) propun spre meditare modelul de colaborare a lui Filip la răspândirea Evangheliei în Samaria și Cezareea; integrându-l în contextul istoric și social al timpurilor, părintele Mihai Afrențoae fixează clar în mintea cititorilor acest personaj numit și Filip Evanghelistul nu pentru că a scris o Evanghelie ci pentru disponibilitatea sa de a răspândi cuvântul lui Dumnezeu și pentru a nu fi confundat cu Filip apostolul.
Ultimele două capitole – Fap 9,1-19a și 19b-31 – se concentrează pe istoria transformării lui Saul în Paul, începând cu schițarea portretului său de persecutor zelos al creștinilor, întâlnirea cu Isus pe drumul Damascului și drumul interior pe care îl parcurge pentru a deveni mai întâi apostol, apoi apostol al neamurilor.
https://www.serafica.ro/carti-editura-serafica/6064-de-la-criza-interna-a-bisericii-la-raspandirea-externa-a-evangheliei.html
