12/08/2022
Buna!
De ce ne comportam total irational cand este vorba despre iertare? De ce dureaza atat de mult tot acest proces? OK, inteleg este vorba despre durere, despre o rana care nu vrea sa se inchida cu usurinta. Dar de aici si pana la a dezvolta adevarate traume, este doar un pas, cateodata.
Traumele sau ranile pe care le caram cateodata cu noi, nu ne dau voie sa evoluam. Indiferent cat de grele sunt, sau cm le-am capatat, nu prea are mare importanta. Important in schimb, este constientizarea raului sufletesc pe care ti-l pot provoca. In timp, te transforma, iti distrug increderea in tine si te secatuiesc de vise.
Stim ca traumele acumulate in copilarie sunt cele mai grele, dar cumva in timp, mintea noastra gaseste cai de videcare.
Tocmai ca intre timp, am experimentat o multime de sentimente umane benefice, cm este si iertarea. Cateodata facem greseala de a nu ne ierta pe noi, si credem cumva ca suntem cele mai rele persoane de pe pamant. Nu este asa. Este o pacaleala, nu poti fi bine cu tine, continuind acest parcurs. Nefiind bine cu tine, nu vei excela in nimc, iar in relatie cu ceilalti intotdeauna vei fi jumatate de masura.
Ca nu este usor sa iertam, da. Nu este chiar cel mai facil lucru pe care-l facem, de obicei, noi oamenii. Avem din plin ceea ce se numeste mandrie, orgoliu, si o mare capacitate de a permite suferintei sa se instaleze comoda si sa ne insoteasca pretutindeni.
iti trebuie o doza mare de empatie, de cunoastere si de hotarare.. Dar odata ce ai permis acest intreg proces, sufletul, acest bun deosebit al nostru, se va simti usor, eliberat si vindecat.
Si te vei intreba mirat, cm ai putut sa permiti sa ai atata timp aceste sentimente? Cand raspunsul era simplu: iertarea celuilalt.
Imbratisari.
